Interviu: Kugler a venit, a văzut, a învins.
Semnat: Takács Tamás
Andreas Kugler, specialistul în maraton al Multival Merida Team a venit a doua oară în Ungaria, acum pentru Caprine Maraton din Szilvásvárad..
De această dată nu a venit însoţit de „perechea” lui, germanul Hannes Genze care are probleme cu spatele, însă Kugler s-a descurcat foarte bine şi singur pe aproximativ 100 km al traseului de 117 km ca să învingă cu un avans considerabil la finalul cursei.
Andreas Kugler şi maseurul său au petrecut patru zile la Szilvásvárad şi în pofida vremii închise au avut o părere bună despre timpul petrecut aici. Împreună cu ciclistul Lukács Bálint (LTV Merida Racing) l-am însoţit pe Kugler şi aşa am reuşit să ne apropiem de lumea profesioniştilor, de tehnicile utilizate de ei atât în legătură cu bicicleta cât şi despre modalităţi de antrenare.
Nu am pierdut timpul degeaba: sâmbătă într-o ploaie infernală am pornit la antrenament iar eu trebuia să-l urmez - pentru un profesionist nu există vreme rea. La maraton totul a funcţionat ca un ceas elveţian şi aşa cum era de aşteptat şi de această dată a demonstrat valoarea sa. Ziua următoare în cadrul unui mic interviu am evaluat împreună cele întâmplate cu o zi mai devreme:
- Făcund un bilanţ, ce-ţi vine mai întâi în minte despre Maraton?
Andreas Kugler: Prima dată? Pârâul de lângă punctul de control. Nu înţelegeam ce se întâmplă, prima dată am pedalat pe partea dreaptă a pârâului după care am trecut pe partea stângă când a început să se adâncească şi începeam să-mi fac probleme când traseul s-a îndepărtat de pârâu aşa că s-a rezolvat nedumerirea mea.
- Cum ţi s-a părut pista?t?
A.K.: Da, a avut de toate: denivelări, căţărări, noroi şi porţiuni periculoase, adică exact cum trebuie să fie o pistă de maraton. Îmi place mai mult acest stil decât anumite trasee din germania unde se poate parcurge distanţa chiar şi cu o cursieră...
- Ai vrut să spui bicicletă de ciclo-cross...
A.K.: Păi... după părerea mea cu puţină atenţie chiar s-ar putea parcurge distanţa cu o cursieră bună pe anumite trasee de maraton din Germania. Mie îmi plac mai mult genul de piste mai tari aşa cum este cel din Szilvásvárad sau Rock d’Azur.
- Ai mai concurat în Ungaria şi la Duna Maraton anul trecut aşa că ţi-ai putut forma o părere referitoare la organizare.
A.K.: Marcarea traseului era foarte bună. Mi-a atras atenţia înainte de concurs să fiu atent la marcaje în anumite zone, dar pentru mine peste tot a fost deosebit de clar pe unde trebuie să merg, nu am avut nicio clipă probleme de orientare. Un aspect foarte îmbucurător pentru mine a fost siguranţa pe porţiunile cu asfalt deoarece nu m-am întâlnit cu nicio maşină.
- La un astfel de maraton cum alegi bicicleta cu care concurezi??
A.K.: Pe trasee mai grele în general merg cu Merida Ninety-Six, dar acum am venit şi cu Merida O-Nine care este hardtail şi în cazul noroiului este mai indicat fiindcă se curăţă mai rapid. Foarte importante sunt roţile care trebuie să fie adaptate traseului. Anvelope cu crampoane mari eu folosesc doar pentru XCO. De această dată am optat pentru anvelope Maxxis Monorail care sunt un pic mai grele dar înaintează uşor şi se curăţă rapid. Am avut şi cameră umflată la 1,9 bari şi această combinaţie s-a dovedit a funcţiona perfect. Diferă şi sistemul de angrenaj faţă de XCO, aici ai nevoie de cel puţin două foi pentru a putea utiliza la maxim şi porţiunile de asfalt.
- Hai să vorbim acum şi despre tine. Eşti între puţinii dintre cicliştii de talie mondială despre care se poate afirma că este specialist în maraton. Cum ai ajuns în această situaţie?
A.K.: Există mai multe motive. Am o constituţie la care se potriveşte acest tip de efort îndelungat şi îmi oferă satisfacţie. Totul este mai liniştit. Ajungi la destinaţie cu două zile înaintea competiţiei, un mic antrenament după care competiţia. Cu Cross-country ai mai multe belele: trebuie să fii acolo cu mai multe zile inainte de competiţie, parcurgerea distanţei de mai multe ori, testate mai multe anvelope, reluarea parcurgerii pistei, iarăşi schimbare de anvelopă şi dacă vine o ploaie totul luat de la capăt cu alte anvelope mai adecvate condiţiilor meteo. În ultimul timp XCO şi maraton se distanţează din ce în ce mai mult unul de celălalt. În Elveţeia există deja echipe specializate strict pe maraton ca de exemplu Bulls.
- Când ai început viaţa competiţională şi ce ai făcut înainte?
A.K.: Am început relativ târziu, la 19 ani, dar şi înainte aveam o viaţă de sportiv: practicam hochei, schi de fond, etc.. Am început cu cross-country, primul meu club a fost GT-Smith din Elveţia iar primul club profesionist unde am concurat a fost Fischer BMC în 2007. În 2009 am ajuns la echipa Felt care în scurt timp din motive de finanţare s-a dizolvat şi am ajuns la Multivan Merida Team. La vremea respectivă Jochen Kass şi Hannes Genze erau specialiştii echipei în maraton, însă Jochen a obţinut rezultate foarte bune la cupa mondială XCO şi a început să se concentreze în această direcţie. Hannes a avut nevoie de o nouă pereche pentru Trans-Germany şi Trans-Alp care se derulau de-a lungul a mai multor zile şi aşa am intrat eu. Ca urmare ultimii mei trei ani din ce în ce mai mult se învârt în jurul competiţiilor de maraton.
- Ce faci când nu concurezi?
A.K.: Locuim lângă lacul Boden (Elveţia) împreună cu soţia mea. În împrejurimi există nenumărate trasee pentru antrenament, îmi plac munţii de 500-800 metrii înălţime. Din echipă Ralph Naef locueşte cel mai aproape de mine şi des organizăm programe comune.
- Te antrenezi mult pe şosele sau preferi terenul accidentat?
A.K.: Prefer terenul accidentat, prin împrejurimi există nenumărate trasee turistice marcate care sunt excelente pentru antrenament. Din punct de vedere legal nu am avea voie să le folosim, dar să încerce cineva să ne prindă.... şi acum serios, până acum nu am avut nicio neplăcere din această cauză.
- Care sunt planurile tale pentru viitor?
A.K.: Maratonul Elveţian, Trans-Alp şi campionatul mondial de maraton.
- Pentru încheiere, cum te-ai simţit la noi?
A.K.: Anul trecut când am participat la Duna Maraton am vizitat Budapesta şi mi-a plăcut. Acum am ajuns într-un loc forte liniştit care seamănă tare cu Pădurea Neagră. Totul este de un verde fermecător, natural, nu există elemente perturbatoare. Am văzut animale cu care la noi nu ne întâlnim, ca de exemplu salamandra sau pasărea aia mare, fazanul. Deasemenea am mâncat foarte bine, ne-a plăcut păstrăvul, cozonacul cu nuci. Voi veni cu plăcere şi data viitoare.
Linkuri:
Articolul original: http://bringahirado.hu/cikk-bringa-interju_kugli_jott_latott_gyozott-35992
Pagina personală a lui Andreas Kugler:
www.andreaskugler.ch
Palmares:
www.andreaskugler.ch/index.php?id=7
Cariera sportivă:
www.andreaskugler.ch/index.php?id=19